Arhive pe autori: thebrillantestar

Flower Power

   Intotdeauna am fost de parere ca o floare se potriveste cu orice decor. Fie ca ai peretii albi sau verzi, fie ca vorbim despre dormitor, bucatarie sau baie, intotdeauna exista loc pentru o planta. Pot spune chiar ca am dezvoltat o mica obsesie pentru a avea plante prin preajma. Nu folosesc doar ghivece si vaze, ci imi place sa intrebuintez rolul lor si altor obiecte cum ar fi sticlele de bere, borcanele, etc.  

Image

   Image

Image

Anunțuri
Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Sunt o virtuoaza

    Oh! Si inca cum! Sunt o virtuoaza a artei delasarii. Da, da…ma pricep mai bine ca oricine in a lasa lucrurile pe ultima suta de metri.

     Problema nu e aceasta…doar m-am obisnuit pana acum si in cele din urma imi duc cu bine proiectele sau orice altceva la capat. Problema e ca pana acum stiam ce lasam pe mai tarziu, insa acum m-am trezit ca am facut acelasi lucru fara sa stiu in ce constau lucrurile pe care le-am abandonat pe moment.

     Cum timpul nu asteapta pe nimeni, evident ca azi dimineata m-am trezit ca am un milion de lucruri de facut pana vineri, respectiv sambata. As avea nevoie de vreo doua saptamani pentru a face toate lucrurile linistita, asa cum trebuie, insa repet, din nou, timpul nu asteapta pe nimeni asa ca printr-o ecuatie simpla rezulta mai putin somn, mai multa munca.

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu stiu spune „nu”

… adica nu stiu refuza oamenii.

   Daca vine cineva la mine si ma roaga sa ii corectez un studiu de caz de 40 de pagini pana a doua zi de dimineata, chiar daca am de facut un referat de 5 pagini si de invatat pentru un examen, eu accept. La fel se intampla si daca merg in vizita la cineva, iar gazda binevoitoare insista sa ma serveasca cu ceva „hai….trei sarmalute cu smantana. Sa vezi ce bune sunt!”, „A…nu, nu multumesc. Nu imi fac bine!”, „Hai macar una…sa vezi ce bune sunt! Nu ma poti refuza!”, „Ok, una, dar mica.”, eu accept chiar daca stiu ca dupa asta imi va fi rau doua zile.

   Nu stiu de unde am acest avant de a accepta tot ce mi se cere sa fac in folosul altora. Poate e din cauza faptului ca vreau sa ii vad pe toti multumiti.

   Voi cum procedati cand vine vorba de a refuza pe cineva?

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Get to know me

Preferinte:

a) Melodie: Canta-mi Povestea
b) Solist/a: Alexandrina Hristov
c) Formatii: Travka si Alternosfera
d) Piesa de teatru: La rascruce de vanturi
e) Citat: Hell is empty and all the devils are here, William Shakespeare

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Procrastinating

Asta fac eu acum. Ar trebui sa invat de sa imi zboare capacele, cum se zice, dar evident e mult mai interesant sa navighez de pe un site pe altul. Istoriografia universala zace biata de ea in stanga mea, iar cultele celto-germanice in dreapta. Bietele pagini tanjesc dupa cea mai mica atentie pe care subsemnata nu e in stare sa le-o ofere.

Nu stiu de ce, dar aveam impresia ca sesiunea e mai usoara si nici pe departe atat de solicitanta.

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

A fost sau n-a fost?

Postarea de azi va fi 2 in 1, adica doua subiecte fara nici un punct comun in afara de titlul pe care l-ati citit deja.

   1. Purtam aseara o discutie interesanta cu cineva care a dus la o alta discutie si tot asa pana am ajuns la cazul unei mame care si-a plesnit progenitura intr-un mijloc de transport in comun. Daca tot vorbeam de mame in postarea trecuta, se pare ca asta voi face si azi.

Cazul concret: o pisi de vreo 28-30 de ani cu fi-su’ de 4-5 ani in autobuz. Copilul deseneaza ceva pe geamul aburit si incantat ii arata mamei sale care, pentru faptul ca a fost intrerupta din a-si freca copitele de tastele telefonului, ii altoieste o palma peste cap. Pisi si-a facut datoria de a-si educa copilul asa ca a trecut la a se admira in oglinda, timp in care copilul nu a plans, ci mai rau, pe fata lui se putea citi o dezamagire profunda. Sunt aproape sigura ca constientiza ca gestul sau nu a fost inteles.

Personal consider ca la o varsta atat de frageda copilul trebuie incurajat sa se exprime, iar daca pisi tot considera ca ce a facut al ei prunc e gresit, trebuia sa ii explice. Ce a putut intelege  copilul din palma aceea? Acum intreb, a fost sau n-a fost o reactie corecta cea a mamei?

   2. Nu sunt o mare cinefila si in ceea ce priveste filmele romanesti cu atat mai putin. Pana acum nu m-a impresionat nici unul si nici nu am nici o placere in a viziona astfel de filme, dar tinand cont de faptul ca am cunostinte atat de limitate cand vine vorba de cinematografia romana, am decis sa fac ceva in acest scop si anume sa incep sa ma uit macar la un film romanesc pe saptamana.

Azi am ales „A fost sau n-a fost?” in regia lui Corneliu Porumboiu. Pe scurt, actiunea graviteaza in jurul a trei personaje centrale, patronul unui post de televiziune, un pensionar si un profesor de istorie, care in cadrul unei emisiuni incearca sa raspunda la o intrebare veche de 16 ani: a fost sau n-a fost revolutie in orasul lor?

Desi a castigat cateva premii importante ( trofeul Camera d´Or, premiul Label Europa Cinema la Cannes 2006 si trei premii la TIFF 2006), pe mine nu m-a impresionat deloc, bifandu-mi astfel pe lista un nou film romanesc pe tema comunismului. Totusi, e si acesta un film care va contribui la a-mi consolida cultura generala legata de filmele romanesti.

Categorii: Uncategorized | 2 comentarii

Alaptand copii pe facebook

     La un moment dat credeam ca am eu o problema cand vedeam mame care isi postau pe facebook poze surprinzand momentul alaptarii si ma luau toti dracii. Acum dupa ce am vazut un adevarat tutorial legat de aceasta tema, evident postat de o mama zeloasa, cred ca cele ce fac asta au o problema. De ce ti-ai expune si cele mai intime momente?

     Ce urmeaza…poate niste poze din timpul nasterii? A nu, exista deja. Hai…poze din momentul magic al conceperii pruncului. V-ar placea sa vedeti asta, nu? Sigur ar fi de mare ajutor! Mare!!! Doamne……ce se intampla in jurul nostru!

     

Categorii: Uncategorized | 2 comentarii

Cimitirul din gradina

Eram la gradinita cand am primit primul meu animal de companie, un caniche de toata frumusetea. L-am intampinat regeste cu suc carbogazos si ou Kinder. M-am suparat tare pe el cand pentru bunatatile pe care i le-am oferit, el m-a rasplatit cu o ditamai expulzare pe gura a continutului stomacal pe covor, dar mi-a trecut repede si am devenit prieteni buni.

Intre timp Cindy, asa se numea catelul, a decis ca e timpul sa ne paraseasca in favoarea Raiului cateilor si asa in clasa a 2-a un nou suflet a intart in familia noastra. Andy, un pechinez de talie mijlocie, care a fost alaturi de noi pana in luna noiembrie a anului trecut. A fost unul dintre cei mai inteligenti caini cu care am avut norocul sa iau contact si sunt convinsa ca singurul lucru care ii lipsea era abilitatea de a vorbi. Totusi a fost mai bine asa, deoarece sunt convinsa ca daca putea vorbi m-ar fi injurat de nenumarate ori.

Andy a coabitat un timp cu puiul sau, care a murit din pacate prea devreme.

Din noiembrie sunt fericita stapana a unui pui de ciobanesc mioritic (Bursuc) turbat. Pe cuvant ca e turbat, chiar daca medicul veterinar nu recunoaste asta. Daca vrei sa iesi din casa trebuie sa te pui pe panda cu cateva minute inainte, bine asta daca vrei sa parcurgi zona casa- poarta in siguranta.

De o saptamana dragostea mea nu ii mai apartine in totalitate lui Bursuc, ci o impart intre el si Tedi, o corcitura adorabila. Are trei luni si de cate ori ma vede se pune pe spate sa il mangai pe burta si face pipi pe el. De fericire, zic eu.

Acesta a fost topul animalelor longevive. De-a lungul timpului am mai avut diverse pisici pe care subsemnata le culegea de pe te miri unde intr-o stare jalnica, fara prea mari sanse de supravietuire. Am avut cativa hamsteri, un porcusor de guineea, perusi, pescarusi japonezi, zebre australiene si pesti.

Acestea fiind spuse, va rog sa va imaginati cimitirul din gradina din spatele casei. Sunt sigura ca peste cateva sute/mii de ani daca un arheolog se va gandi sa sape in acea zona va fi convins ca acolo a trait o secta animista care glorifica caini, pisici, rozatoare si pasari sau vor crede ca nu am reusit sa ne alegem un singur totem.

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

La rascruce de dorinte

Nu am fost niciodata atrasa de stiintele exacte si probabil de aceea cartile mi-au fost cele mai bune prietene. Mi-am dorit de mica sa devin scriitoare. Cunosteam fiecare titlu al cartilor mele viitoare si fiecare detaliu legat de coperta. Timpul a trecut si am realizat ca trebuia sa ma gandesc la o meserie adevarata. Stiti ce vroiam sa devin? Da,da, scriitoare. Mult timp m-a obsedat acest gand, insa totul a luat sfarsit cand am descoperit lumea teatrului.

Am vazut cu ce se mananca meseria de actor care, va spun cu mana pe inima, ca e un stil de viata atunci cand o faci din pasiune. Daca ma gandesc mai bine, nu poti fi actor daca nu iubesti aceasta arta. Ei bine, ma visam studenta la teatru, iar mai apoi actrita pe scena Teatrului National. In cele din urma am renuntat la acest vis din cauza faptului ca nu am fost sustinuta. Probabil voi avea mereu regretul ca nu am ales aceasta cale, insa acum stiu, ba sunt chiar convinsa ca nu as putea sa o iau pe acest drum.

Apoi m-am hotarat ca cea mai buna alegere ar fi medicina. Intotdeauna am fost atrasa de aceasta meserie, insa nu m-am gandit niciodata serios la posibilitatea de a o imbratisa. Cand am facut-o era prea tarziu. M-am trezit ca vreau neaparat asta cu cateva luni inainte de admitere, iar eu fiind eleva la un liceu cu profil artistic nu am avut nici o sansa sa ma pregatesc contra cronometru.

In cele din urma m-am intors la vechea mea pasiune, istoria. Momentan studiez arheologia si sunt fericita ca am facut aceasta alegere, insa nu si deplin impacata. Inca sunt macinata de intrebari precum „ce ar fi fost daca…?”. Cel mai mare regret al meu este ca nu studiez medicina.

V-ar fi placut sa lucrati intr-un alt domeniu decat cel in care activati in momentul de fata?

Categorii: Uncategorized | Lasă un comentariu

Nu e usor sa fi blogger

De aproximativ 4 ani sunt activa in blogosfera ca cititoare. Am vazut mule bloguri crescand si poate la fel de multe sfarsind intr-un con de umbra. M-am bucurat de cate ori munca omului din spatele unei pagini scrise era apreciata.

Am apreciat intotdeauna un blog curat si cand spun asta ma refer la aspectul sau. Cred ca, ca si majoritatea cititorilor, sunt atrasa mai intai de aspectul paginii pe care intru. Nu imi plac temele incarcate si widget-urile care nu isi au rostul. Prefer intotdeauna scrisul negru pe alb, contrastele puternice obosindu-ma si facandu-ma sa parasesc blogul in urmatoarele 2 minute chiar daca continutul este pe placul meu.

Un alt lucru pe care il apreciez este sectiunea „despre mine”. Nu mi se pare esential sa il cunosc pe cel din spatele blogului, insa cateva detalii personale vor duce cu siguranta la un alt nivel relatia scriitor-cititor.

Nu concep sa citesc un blog plin de greseli gramaticale sau de exprimare. Mi se pare mai intai de toate lipsa de respect fata de propria persoana, iar mai apoi fata de cititor. Da, gresim din cand in cand, insa cand fiecare postare e plina de asemenea erori nu mai exista nici o scuza.

Mi-am dat seama de-a lungul timpului ca blogging-ul nu e un lucru atat de usor cum pare din exterior. Nu e suficient sa te asezi in fata tastaturii si sa incepi sa scrii. E nevoie de inspiratie, idei, timp si multe alte lucruri. Ma avant si eu in aceasta lume fascinanta cu speranta de a ma ridica la nivelul propriilor asteptari.

Categorii: Uncategorized | 2 comentarii

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com. Tema: Adventure Journal de Contexture International.